Printre picaturi

O anecdota spunea ca arhitectul german al unui rege roman din familia Hohenzollern, s-a stabilit temporar pe meleagurile mioritice in scop de servicu. Peste cativa ani, dupa ce isi terminase treaba, a fost invitat sa se stabileasca definitiv in tara noastra.

Neamtul, nein, ca nu vrea. Este luat la intrebari de romanasii nostri jigniti in amorul propriu. Pai nu-i place tara noastra, nu-i frumoasa ? “Ba da”, spuse arhitectul. Pai nu-s oamenii ospitalieri ? “Ba da”, a aprobat arhitectul. Pana la urma, foarte nedumeriti, oamenii l-au intrebat, care este atunci motivul. ” Fiindca nu-mi place si nu inteleg de ce romanii zic toata ziua, pida ma-sii”, ar fi zis arhitectul. “Daca se insoara cineva, da-l in pida ma-sii, daca moare un altul, da-l in pida ma-sii, daca isi face un om o casa, da-l in pida ma-sii, toata ziua, pida ma-sii”.

Dupa aproape un secol, un alt german mediteaza la trasaturile poporului roman. Intr-o zi, a trebuit sa ma intalnesc cu germanul asta, care venise pe la noi in interes profesional. Dupa ce am facut cunostiinta, am inceput sa socializam. El a inceput sa-mi spuna generalitati despre cine este si ce vrea, iar eu l-am ascultat politicos. I-am spus si eu doua - trei chestii despre menirea mea pe pamant in raport cu interesele lui si de data aceasta a fost randul lui sa ma asculte politicos. Dupa schimbul reciproc de amabilitati, treptat atmosfera a devenit mai lejera, am mai scapat cate o gluma iar discutia a deviat si in alte directii.

Inevitabil, am ajuns in momentul, cand neamtul cu ochii in decolteul chelneritei, s-a simtit dator sa imi spuna ce parere si-a facut despre tara noastra. Printre altele, a observat ca traficul pe la noi este infernal. Eu l-am aprobat, ca avea dreptate. Incurajat, a inceput sa-mi explice in engleza lui stricata ca nu avem parcari destule, pasaje subterane si nu mai stiu ce altceva, ca nu am inteles. L-am aprobat si aici zambitor si in gand i-am dat in pizda ma-sii si p-aia care mi-au zgariat masina in parcare si p-asta ca mi-a adus aminte.

Pe urma, germanul imi spune ca e uimit ca sunt asa de multe masini scumpe pe strazi, in conditiile in care nivelul de trai e scazut in Romania. Diplomat, eu i-am raspuns ca Bucurestiul este destul de puternic din punct de vedere economic si multa lume traieste bine, iar destui traiesc chiar foarte bine, asa ca se explica de ce vede masini scumpe pe strada. A ascultat, a dat din cap si a inceput sa mediteze la ce i-am spus, privind in gol, cu ochii holbati la fustita scurta a chelneritei care se fataia printre mese.

Marcat de efortul de a privi incordat, si-a sters civilizat broboanele de sudoare de pe frunte, a dat peste cap paharul de apa minerala si i-a facut semn chelneritei sa vina. Dar nu s-a lasat, si mi-a spus ca inainte sa ne intalnim, a fost la Botosani si Iasi, unde, stie ca nivelul de trai al oamenilor e scazut, dar si acolo sunt o multime de masini scumpe pe strazi. Cum imi explic chestia asta, m-a intrebat el.

I-am zambit, l-am dat in pizda ma-sii in gandul meu si am schimbat vorba, ca nu aveam chef sa filosofez cu el. Ce puteam sa-i raspund ? Poate ca “pizda ma-sii” si masinile scumpe caracterizeaza Eterna si Fascinanta Romanie.