Three… Extremes (2004)

“Three… Extremes” sau “Saam gaang yi”, este un film asiatic de lung metraj, din genul horror, format din trei povesti total independente. Prima parte se numeste “Dumplings” si este regizata de chinezul Fruit Chan, a doua parte se numeste “Box” si e regizata de japonezul Takashi Miike iar ultima parte, numita “Cut” este regizata de nord-coreanul Chan-wook Park.

“Box” este o poveste suprarealista despre cosmarurile unei tinere si modul in care acestea pot deveni realitate. Scenografia si imaginile sunt excelente, iar povestea, desi stranie, este destul de curata in comparatie cu excesele sadico-sangeroase cu care m-a socat Takashi Miike in Izo (2004), Bijitâ Q (2001) sau Ichi the Killer (2001).

In “Cut”, asistam cum un tanar regizor de succes si cu sotia sa, sunt tinuti ostatici pe un platou de filmare si manipulati la propriu si la figurat, de catre un individ care facuse figuratie in filmele cineastului. Ros de invidie, psihopatul se joca cu nervii si nervurile prizonierilor sai, pana cand actiunea ia o intorsatura neasteptata si delimitarea “good guy/bad guy” incepe sa se dilueze.

Comentariul despre “Dumplings” l-am lasat la sfarsit, pentru ca fara doar si poate reprezinta “cireasa de pe tort” din minitrilogie. In aceasta poveste, este vorba despre o femeie, trecuta de prima tinerete si ignorata de sotul sau, care cauta secretul tineretii fara batranete. In niste mahalale dubioase, secretul intineririi ii este oferit sub forma unor galusti preparate dintr-un ingredient secret. Desi ezitam la inceput sa dezvalui care este ingredientul secret, o sa vi-l spun totusi, pentru ca subiectul e foarte delicat iar cine vrea sa vada filmul la recomandarea mea trebuie sa fie pregatit. Cei care vor sa vada filmul si sa descopere singuri despre ce este vorba, sa se opreasca aici si sa nu mai citeasca restul articolului !

Ceilalti, asigurati-va ca nu mancati si nu beti nimic in timp ce cititi cele ce urmeaza, pentru ca…. galustele sunt facute din fetusi avortati intr-o anumita perioada a sarcinii. Dincolo de aparenta scarboasa, mi s-a parut interesanta tema faustiana a acestei povesti, ilustrata printr-o dilema morala – ce suntem capabili sa facem si ce consecinte ale faptelor noastre suntem dispusi sa suportam, daca in mod neprevazut ne este oferita posibilitatea sa ne indeplinim cele mai mari dorinte. Filmul ar putea fi interpretat si ca o ironie la tendinta actuala de exacerbare a dorintei femeilor de a stopa efectele trecerii timpului prin folosirea diverselor tratamente cosmetice minune, pe fondul unei manipulari sufocante a industriei cosmetice.

Din punct de vedere cinematografic, “Dumplings” este un film convingator, foarte bine realizat ca si regie, imagine ( semnata de Christopher Doyle ), coloana sonora si scenariu, iar actorii joaca impecabil.

Relatand despre calatoria pe care o facuse in China, Tudor Chirila scria pe blogul sau, cum un localnic i-a dezvaluit ca un secret, faptul ca in anumite cercuri se mananca galuste facute din fetusi avortati, ca remediu al batranetii. Imi place sa cred, ca localnicul vazuse si el filmul si facea haz pe seama turistilor amatori de senzatii tari, spunandu-le ceea ce vroiau sa auda, adica galuste.